Перевод: со всех языков на все языки

со всех языков на все языки

intercedere per qd

  • 1 intercedere

    intercedere
    intercedere [inter't∫ε:dere]
     verbo transitivo avere
    erbitten; intercedere il perdono per qualcuno für jemanden Fürbitte einlegen
     II verbo intransitivo
     1 essere (intercorrere) dazwischenliegen
     2 avere (farsi intermediario) vermitteln, sich einsetzen

    Dizionario italiano-tedesco > intercedere

  • 2 intercedere

    intercédere 1. vi (a) посредничать, заступаться, вступаться, ходатайствовать (за + A) 2. vi (e) (fra, tra) проходить (между + S) linea che intercede fra due punti -- линия, проходящая между двумя точками 3. vt rar добиваться (+ G) intercedere la grazia per qd -- добиться помилования для кого-л

    Большой итальяно-русский словарь > intercedere

  • 3 intercedere

    intercédere 1. vi (a) посредничать, заступаться, вступаться, ходатайствовать (за + A) 2. vi (e) (fra, tra) проходить ( между + S) linea che intercede fra due punti линия, проходящая между двумя точками 3. vt rar добиваться (+ G) intercedere la grazia per qd добиться помилования для кого-л

    Большой итальяно-русский словарь > intercedere

  • 4 intercedere il perdono per qualcuno

    intercedere il perdono per qualcuno
  • 5 intercedere

    intercede ( presso with
    per on behalf of)
    * * *
    intercedere v. intr.
    1 to intercede, to plead: intercedere presso qlcu. per qlcu., to plead (o to intercede) with s.o. for (o on behalf of) s.o.; ha interceduto presso il capo di stato per ottenere la sua libertà, he interceded with the head of state to obtain her freedom
    2 (non com.) (di spazio) to be, to lie*; (di tempo) to elapse, to intervene: la distanza che intercede fra le due case, the distance between (o separating) the two houses
    v.tr. (non com.) (ottenere) to obtain.
    * * *
    [inter'tʃɛdere]
    verbo intransitivo (aus. avere) to intercede (presso qcn. with sb.; a favore di qcn. on sb.'s behalf)
    * * *
    intercedere
    /inter't∫εdere/ [2]
    (aus. avere) to intercede (presso qcn. with sb.; a favore di qcn. on sb.'s behalf).

    Dizionario Italiano-Inglese > intercedere

  • 6 intercedere

    Большой итальяно-русский словарь > intercedere

  • 7 intercedere

    Il nuovo dizionario italiano-russo > intercedere

  • 8 intercedere la grazia per

    гл.
    общ. (qd) добиться помилования для (кого-л.)

    Итальяно-русский универсальный словарь > intercedere la grazia per

  • 9 ходатайствовать

    2) ( за кого-либо) intercedere, intervenire
    * * *
    несов.
    1) о + П presentare istanza / ricorso, domandare vt, postulare vt
    2) за + В intervenire in favore di qd; adoperarsi / intercedere per qd
    3) ( быть ходатаем) intercedere per qd
    * * *
    v
    gener. domandare (î+ P), intercedere (çà+A)

    Universale dizionario russo-italiano > ходатайствовать

  • 10 ходатайствовать

    несов.
    2) за + В intervenire in favore di qd; adoperarsi / intercedere per qd

    Большой итальяно-русский словарь > ходатайствовать

  • 11 pray

    I 1. [preɪ]
    verbo transitivo relig. pregare, implorare
    2.
    verbo intransitivo pregare (anche relig.)
    II [preɪ]
    avverbio ant. di grazia, per favore (anche iron.)
    * * *
    [prei]
    1) (to speak reverently to God or a god in order to express thanks, make a request etc: Let us pray; She prayed to God to help her.) pregare
    2) (to hope earnestly: Everybody is praying for rain.) supplicare, implorare
    * * *
    pray /preɪ/
    avv. e inter.
    (arc. o lett.) di grazia; per favore; deh!: Pray tell me!, per favore, dimmelo!; Pray be seated!, di grazia, sedetevi!
    ♦ (to) pray /preɪ/
    v. t. e i.
    1 pregare: to pray God, pregare Iddio; We prayed to God for the wounded man, abbiamo pregato Dio per il ferito
    2 (form. o arc.) impetrare; implorare; supplicare: to pray to God for help, implorare (o impetrare) l'aiuto divino
    to pray for permission, chiedere il permesso □ to pray on behalf of sb., pregare per q.; intercedere per q.
    * * *
    I 1. [preɪ]
    verbo transitivo relig. pregare, implorare
    2.
    verbo intransitivo pregare (anche relig.)
    II [preɪ]
    avverbio ant. di grazia, per favore (anche iron.)

    English-Italian dictionary > pray

  • 12 хлопотать

    Новый русско-итальянский словарь > хлопотать

  • 13 заступничество

    [zastúpničestvo] n.
    intercessione (f.), difesa (f.)

    просить заступничества за + acc.intercedere per qd

    Новый русско-итальянский словарь > заступничество

  • 14 застъпвам

    застъ̀пвам нсв
    застъ̀пя св
    застъпвам мнение, че èssere dell'opiniòne che, avanzàre l'idèa che
    застъпвам на пост montàre la guàrdia
    застъпвам се за нкг intercèdere per qu, intervenìre a favòre di qu

    Български-италиански речник > застъпвам

  • 15 persto

    per-sto, stitī, stātūrus, āre, fest stehen, -stehen bleiben, I) eig.: a) v. Pers.: perstat (er bleibt stehen) et... ait, Ov.: perst. ad vallum, Liv.: ante ipsa signa, Curt.: in limine, Tibull.: armati omnes diem totum perstant, Liv.: philosophos eorum, quos gymnosophistas vocant, ab exortu ad occasum perstare, Plin.: sic utrorumque exercitus, quin (ohne daß) dimicaretur, a mane usque ad horam decimam diei perstiterunt, Auct. b. Afr. – b) v. Lebl.: nullum eorum (siderum) perstat, Sen. ad Helv. 6, 6: Symplegades immotae perstant, Ov. met. 15, 339. – II) übtr.: A) unverändert bleiben, fortdauern, dauern, laurea, quae toto perstitit anno, Ov.: nihil est, quod toto perstet in orbe, Ov.: ille vetus solito perstat in ore pudor, Ov.: si perstiterit ira dei, Ov.: perstet hiems, Ov. – B) fest beharren, verharren, v. Pers., in eo, Cic.: in sententia, Cic.: in incepto, Liv. u. Ov.: in pertinacia, Liv.: in eadem impudentia, Liv.: in causa damni sui, Ov.: unpers., ut in decreto perstaretur, Liv. – m. Abl., amore, Sen. poët.: animis, Stat.: m. prädik. Nom., si perstas indeclinatus amico, dem Fr. unveränderlich anhängst, Ov. ex Pont. 4, 10, 83. – m. folg. Infin., si perstiteris corpus ad ea, quae dixi, referre, Cic. de fin. 2, 107: si perstas certare, Ov.: perstitit intercedere, Tac. – absol., gregarius miles futuri socors et ignobilitate tutior perstabat, Tac.: perstitit Narcissus, beharrte fest bei seinem Entschlusse, auf seinem Sinne, Tac.: u. so perstat Atlantiades, Ov.: sed ille contempsit ac perstitit, Treb. Poll.: persta atque obdura, Hor.: eadem mens perstat mihi, Verg. – / Part. Fut. perstaturus, Liv. 8, 34, 4.

    lateinisch-deutsches > persto

  • 16 persto

    per-sto, stitī, stātūrus, āre, fest stehen, -stehen bleiben, I) eig.: a) v. Pers.: perstat (er bleibt stehen) et... ait, Ov.: perst. ad vallum, Liv.: ante ipsa signa, Curt.: in limine, Tibull.: armati omnes diem totum perstant, Liv.: philosophos eorum, quos gymnosophistas vocant, ab exortu ad occasum perstare, Plin.: sic utrorumque exercitus, quin (ohne daß) dimicaretur, a mane usque ad horam decimam diei perstiterunt, Auct. b. Afr. – b) v. Lebl.: nullum eorum (siderum) perstat, Sen. ad Helv. 6, 6: Symplegades immotae perstant, Ov. met. 15, 339. – II) übtr.: A) unverändert bleiben, fortdauern, dauern, laurea, quae toto perstitit anno, Ov.: nihil est, quod toto perstet in orbe, Ov.: ille vetus solito perstat in ore pudor, Ov.: si perstiterit ira dei, Ov.: perstet hiems, Ov. – B) fest beharren, verharren, v. Pers., in eo, Cic.: in sententia, Cic.: in incepto, Liv. u. Ov.: in pertinacia, Liv.: in eadem impudentia, Liv.: in causa damni sui, Ov.: unpers., ut in decreto perstaretur, Liv. – m. Abl., amore, Sen. poët.: animis, Stat.: m. prädik. Nom., si perstas indeclinatus amico, dem Fr. unveränderlich anhängst, Ov. ex Pont. 4, 10, 83. – m. folg. Infin., si perstiteris corpus ad ea, quae dixi, referre, Cic. de fin. 2, 107: si perstas certare, Ov.: perstitit intercedere, Tac. – absol., gregarius miles futuri socors et ignobilitate tutior perstabat, Tac.: perstitit Narcissus, be-
    ————
    harrte fest bei seinem Entschlusse, auf seinem Sinne, Tac.: u. so perstat Atlantiades, Ov.: sed ille contempsit ac perstitit, Treb. Poll.: persta atque obdura, Hor.: eadem mens perstat mihi, Verg. – Part. Fut. perstaturus, Liv. 8, 34, 4.

    Ausführliches Lateinisch-deutsches Handwörterbuch > persto

  • 17 intercedo

    intercēdo, ĕre, cessi, cessum, intr. [st1]1 [-] venir entre, être dans l'intervalle, intervenir (comme obstacle), interrompre.    - intercedente lunā, Plin. 2, 49: la lune s'interposant (entre le soleil et la terre).    - palus perpetua intercedebat, Caes. B. G. 7, 26: un marais couvrait tout l'espace intermédiaire.    - inter singulas legiones impedimentorum magnus numerus intercedit, Caes. BG. 2, 17, 2: les légions sont séparées les unes des autres par le grand nombre de leurs bagages respectifs.    - prata, intercedente viā publicā, Plin. 2, 83: les prairies coupées par la route.    - intercessit Favorinus, Gell.: Favorinus l'interrompit. [st1]2 [-] faire opposition (légalement); s'opposer, faire obstacle à.    - intercedere alicui, Cic. Leg. 3, 18: faire opposition à qqn.    - rogationi intercedere, Cic. de Or. 2, 197: s’opposer à un projet de loi.    - jus intercedendi, Varr.: droit d'opposition, droit de veto.    - non intercedere alicui quominus, Liv. 38, 60, 3: ne pas empêcher par son veto qqn de.    - intercedere imaginibus, Tac.: proscrire les images.    - intercedere casibus, Plin.: corriger les hasard.    - lex qua intercedi de provinciis non licebit, Cic. Prov. 17: la loi d'après laquelle il ne pourra être fait d'opposition au sujet de l'attribution des provinces. [st1]3 [-] venir pendant, survenir, se joindre à.    - huc si quis intercedat tertius, Plaut. Most. 5.1.56: s'il nous arrivait un tiers.    - magni casus intercedunt, Caes. BC. 1, 21, 2, de grands événements surviennent.    - inter bellorum curas intercessit res... Liv. 34, 1, 1: au milieu des préoccupations causées par les guerres survint un incident...    - contractus intercedit, Dig.: un contrat intervient.    - ira inter eas intercessit, Ter. Hec. 3, 1, 25: il est survenu entre elles une brouille.    - nullum meum minimum dictum pro Caesare intercessit, Cic. Fam. 1, 9: je n'ai pas dit le moindre mot en faveur de César. [st1]4 [-] s'écouler entre, exister entre, subsister.    - nullum intercedebat tempus quin: il ne s’écoulait pas un moment sans que.    - annus intercesserat ab hoc sermone... Cic.: une année après ce discours...    - nullus dies intercessit quin... Nep.: un jour ne se passa pas sans que...    - inter nos vetus usus intercedit, Cic. Fam. 13, 23, 1: une vieille amitié s'est établie entre nous.    - necessitudinem sibi nihilo minorem cum Caesare intercedere, Caes. BC. 2, 17, 2: (Varron disait) que des liens d'amitié non moindres existaient entre lui et César.    - huic paternum hospitium cum Pompeio intercedebat, Caes. BC. 2, 25, 4: des liens d'amitié, qu'il tenait de son père, existaient entre lui et Pompée.    - mihi inimicitiae cum eo intercedunt, Cic. Cael. 32: il existe de l'inimitié entre lui et moi. [st1]5 [-] intervenir (comme médiateur), intercéder.    - qui intercessuri sunt, Aug.: ceux qui doivent être les intercesseurs. [st1]6 [-] intervenir (comme répondant), cautionner; - tr. - donner comme caution.    - intercedere pro aliquo, Cic. Phil. 2, 45: répondre pour qqn, cautionner qqn.    - pro aliquo magnam pecuniam intercedere, Cic. Att. 6, 1, 5: cautionner qqn pour une grosse somme.
    * * *
    intercēdo, ĕre, cessi, cessum, intr. [st1]1 [-] venir entre, être dans l'intervalle, intervenir (comme obstacle), interrompre.    - intercedente lunā, Plin. 2, 49: la lune s'interposant (entre le soleil et la terre).    - palus perpetua intercedebat, Caes. B. G. 7, 26: un marais couvrait tout l'espace intermédiaire.    - inter singulas legiones impedimentorum magnus numerus intercedit, Caes. BG. 2, 17, 2: les légions sont séparées les unes des autres par le grand nombre de leurs bagages respectifs.    - prata, intercedente viā publicā, Plin. 2, 83: les prairies coupées par la route.    - intercessit Favorinus, Gell.: Favorinus l'interrompit. [st1]2 [-] faire opposition (légalement); s'opposer, faire obstacle à.    - intercedere alicui, Cic. Leg. 3, 18: faire opposition à qqn.    - rogationi intercedere, Cic. de Or. 2, 197: s’opposer à un projet de loi.    - jus intercedendi, Varr.: droit d'opposition, droit de veto.    - non intercedere alicui quominus, Liv. 38, 60, 3: ne pas empêcher par son veto qqn de.    - intercedere imaginibus, Tac.: proscrire les images.    - intercedere casibus, Plin.: corriger les hasard.    - lex qua intercedi de provinciis non licebit, Cic. Prov. 17: la loi d'après laquelle il ne pourra être fait d'opposition au sujet de l'attribution des provinces. [st1]3 [-] venir pendant, survenir, se joindre à.    - huc si quis intercedat tertius, Plaut. Most. 5.1.56: s'il nous arrivait un tiers.    - magni casus intercedunt, Caes. BC. 1, 21, 2, de grands événements surviennent.    - inter bellorum curas intercessit res... Liv. 34, 1, 1: au milieu des préoccupations causées par les guerres survint un incident...    - contractus intercedit, Dig.: un contrat intervient.    - ira inter eas intercessit, Ter. Hec. 3, 1, 25: il est survenu entre elles une brouille.    - nullum meum minimum dictum pro Caesare intercessit, Cic. Fam. 1, 9: je n'ai pas dit le moindre mot en faveur de César. [st1]4 [-] s'écouler entre, exister entre, subsister.    - nullum intercedebat tempus quin: il ne s’écoulait pas un moment sans que.    - annus intercesserat ab hoc sermone... Cic.: une année après ce discours...    - nullus dies intercessit quin... Nep.: un jour ne se passa pas sans que...    - inter nos vetus usus intercedit, Cic. Fam. 13, 23, 1: une vieille amitié s'est établie entre nous.    - necessitudinem sibi nihilo minorem cum Caesare intercedere, Caes. BC. 2, 17, 2: (Varron disait) que des liens d'amitié non moindres existaient entre lui et César.    - huic paternum hospitium cum Pompeio intercedebat, Caes. BC. 2, 25, 4: des liens d'amitié, qu'il tenait de son père, existaient entre lui et Pompée.    - mihi inimicitiae cum eo intercedunt, Cic. Cael. 32: il existe de l'inimitié entre lui et moi. [st1]5 [-] intervenir (comme médiateur), intercéder.    - qui intercessuri sunt, Aug.: ceux qui doivent être les intercesseurs. [st1]6 [-] intervenir (comme répondant), cautionner; - tr. - donner comme caution.    - intercedere pro aliquo, Cic. Phil. 2, 45: répondre pour qqn, cautionner qqn.    - pro aliquo magnam pecuniam intercedere, Cic. Att. 6, 1, 5: cautionner qqn pour une grosse somme.
    * * *
        Intercedo, intercedis, pen. prod. intercessi, intercessum, intercedere. Caes. Estre entredeux, ou Venir entredeux, Entrevenir.
    \
        Dies nondum decem intercesserant, quum ille, etc. Cic. Il n'y avoit point encore dix jours passez, que, etc.
    \
        Intercessere pauci dies per quos ingens vis hominum, etc. Liu. Peu de jours apres.
    \
        Vna nox intercesserat, quum, etc. Cic. Le jour ensuyvant.
    \
        Nox nulla intercessit, interfectus est, etc. Cic. Ce jour mesme.
    \
        Tamen spatium intercedere posset, dum milites conuenirent. Caesar. Qu'il y eust temps pour assembler ses gents.
    \
        Si nulla aegritudo huic gaudio intercesserit. Terent. Entrevient, Survient entredeux, ou parmi.
    \
        Sinautem in Reip. partibus dissensio intercesserit, etc. Ci. S'il survient quelque dissension.
    \
        Tacebit dum intercedet familiaritas. Terent. Tant qu'il y aura familiarité ou affaire entre nous deux.
    \
        Intercedit illi tecum amicitia. Caesar. Il y a amitié entre vous deux.
    \
        Veteres mihi necessitudines cum his omnibus intercedunt. Cic. J'ay grande amitié d'ancienneté avec eulx.
    \
        Quae ratio tibi cum illo intercesserat? Cic. Qu'avois tu à faire avec luy?
    \
        Cui inimicitiae cum P. Scipione intercedebant. Liu. Qui avoit inimitié avec Scipion.
    \
        Cum genere humano quasi ciuile ius intercedit. Cic. Tout le monde est comme une ville, de laquelle touts les hommes sont citoyens et bourgeois, et subjects à certains droicts et loix communes entre eulx.
    \
        Quadringentorum remigum obsequio contra se intercedit. Plin. Il empesche que quatre cens qui tiroyent à l'aviron, n'obeissent à iceluy Caius, et arreste leur navire, Il resiste et tient bon contre eulx.
    \
        Intercedere pro alio. Cic. Respondre pour aucun de ce qu'il doibt.
    \
        Nullum meum minimum dictum pro Caesare intercessit, quod ille non illustri gratia exceperit. Cic. Jamais je ne portay parolle, si petite fust elle, pour Cesar, qu'il, etc.
    \
        Tribuni intercesserunt. Liu. Se sont opposez, et ont empesché, Ont interjecté une opposition.
    \
        Ne sibi (inquit) intercedamus, quo minus suapte potestate vti liceat. Gell. Que luy empeschons de, etc.

    Dictionarium latinogallicum > intercedo

  • 18 rogatio

    rŏgātĭo, ōnis, f. [st2]1 [-] prière, demande, sollicitation. [st2]2 [-] question, interrogation (rhét.). [st2]3 [-] projet de loi, proposition de loi, loi proposée. [st2]4 [-] Gell. loi (adoptée). [st2]5 [-] Cic. action de solliciter (pour un candidat), démarches. [st2]6 [-] au plur. Sid. les Rogations.    - rogationem ferre: présenter, proposer une projet de loi, proposer une loi.    - rogationem suadere: soutenir un projet de loi.    - rogationem perferre: voter une proposition, faire passer une loi.    - per vim rogationem perferre, Cic. Q. Fr. 2, 2, 3: faire passer une loi par la force.    - intercedere rogationi, Cic. de Or. 2, 47, 197: s'opposer à un projet de loi.    - rogationem promulgare, Sall. J. 40, 1: publier un projet de loi.
    * * *
    rŏgātĭo, ōnis, f. [st2]1 [-] prière, demande, sollicitation. [st2]2 [-] question, interrogation (rhét.). [st2]3 [-] projet de loi, proposition de loi, loi proposée. [st2]4 [-] Gell. loi (adoptée). [st2]5 [-] Cic. action de solliciter (pour un candidat), démarches. [st2]6 [-] au plur. Sid. les Rogations.    - rogationem ferre: présenter, proposer une projet de loi, proposer une loi.    - rogationem suadere: soutenir un projet de loi.    - rogationem perferre: voter une proposition, faire passer une loi.    - per vim rogationem perferre, Cic. Q. Fr. 2, 2, 3: faire passer une loi par la force.    - intercedere rogationi, Cic. de Or. 2, 47, 197: s'opposer à un projet de loi.    - rogationem promulgare, Sall. J. 40, 1: publier un projet de loi.
    * * *
        Rogatio, rogationis, Verbale. Cic. Interrogation.
    \
        Rogatio iniusta. Valer. Max. Priere ou requeste injuste.
    \
        Rogatio iudicis. Cic. Requeste et priere qu'on fait au juge.
    \
        Rogationes et plebiscita. Quintil. Loix.
    \
        Accipere rogationem. Cic. Recevoir et accepter la loy que le Magistrat apporte, et l'authorizer.
    \
        Ferre rogationem ad populum. Caesar. Luy demander si luy plaist d'accepter une loy qu'on luy apporte.

    Dictionarium latinogallicum > rogatio

  • 19 просить

    1) ( обращаться с просьбой) chiedere, domandare; pregare
    ••
    2) (хлопотать, вступаться) intervenire, intercedere, chiedere un favore
    3) (приглашать, звать) invitare, chiamare
    4) ( назначать цену) chiedere un prezzo
    5) ( предлагать сделать) pregare, raccomandare
    * * *
    несов.
    1) В, Р, о + П (ri)chiedere vt, sollecitare vt ( добиваться)

    проси́ть извинения — chiedere scusa

    проси́ть разрешения — chiedere il permesso

    проси́ть слова — chiedere la parola

    проси́ть помощи — chiedere / sollecitare aiuto

    проси́ть пощады — chiedere / implorare pietà

    проси́ть совета — chiedere consiglio

    проси́ть милостыню — chiedere l'elemosina, elemosinare vt, mendicare vt; tendere la mano

    2) за + В ( хлопотать) intercedere vi (a); mettere una buona parola (in favore di qd, qc)
    3) В ( приглашать) invitare vt

    проси́ть в гости кого-л. — invitare in casa qd

    прошу садиться!si accomodi ( на Вы), accomodatevi! (мн.)

    прошу Вас — la prego, entri!

    Вас просят к телефону — <La chiamano / Le è desiderato> al telefono

    я очень прошу Вас / тебя... — mi raccomando...

    5) В ( назначать цену) (ri)chiedere il prezzo

    он много просит — chiede / vuole troppo

    ••

    милости просим — mi / ci (мн.) faccia il piacere

    * * *
    v
    1) gener. domandare (+A, +G), ricercare (кого-л. о чём-л.), richiedere (кого-л. о чём-л.), ufficiare (за кого-л.), volere, pregare, 3 raccomandare (ti raccomando di non tardare - ïðîêó òåáà íå îïàçäûùàòü), (а) chiedere, fare un sollecito, implorare (î+P, +G), orare, postulare (î+P), sollecitare (î+P), supplicare
    2) obs. petere
    3) fin. chiedere

    Universale dizionario russo-italiano > просить

  • 20 (to) intercede

    (to) intercede /ɪntəˈsi:d/
    v. i.
    intercedere; farsi mediatore (per q.): to intercede with sb. for (o on behalf of) a friend, intercedere presso q. per (o in favore di) un amico
    interceder
    n.
    intercessore.

    English-Italian dictionary > (to) intercede

См. также в других словарях:

  • intercedere — {{hw}}{{intercedere}}{{/hw}}A v. intr.  ( coniug. come cedere ; aus. essere  nel sign. 1 , avere  nel sign. 2 ) 1 (raro) Intercorrere: tra di loro intercede una parentela. 2 Intervenire in favore di qlcu.: intercedere per la grazia di un… …   Enciclopedia di italiano

  • intercedere — /inter tʃɛdere/ [dal lat. intercedĕre, propr. giungere in mezzo, intervenire , comp. di inter e cedĕre andare ] (pass. rem. intercedètti, lett. intercèssi, intercedésti, ecc.; part. pass. interceduto, lett. intercèsso ). ■ v. intr. (aus. avere )… …   Enciclopedia Italiana

  • intercedere — in·ter·cè·de·re v.intr. e tr. (io intercèdo) 1. v.intr. (avere) CO intervenire presso qcn. per ottenere qcs. a favore di altri: ho interceduto per lui presso il direttore | TS teol. con rif. all opera di intercessione spec. della Madonna e dei… …   Dizionario italiano

  • intercedere — A v. intr. 1. (raro) intercorrere, esserci 2. (+ presso + qlcu., + per + qlco. o qlcu. ) intervenire, interporsi, intromettersi, farsi mediatore B v. tr. (raro) chiedere, domandare, impetrare …   Sinonimi e Contrari. Terza edizione

  • boicottare — v. tr. [dal fr. boycotter ; cfr. boicottaggio ] (io boicòtto, ecc.). 1. [colpire con un azione di boicottaggio: b. una fabbrica ] ▶◀ bloccare, escludere, interdire, isolare. 2. (estens.) [fare ostruzionismo contro qualcuno o qualcosa: b. una… …   Enciclopedia Italiana

  • SENATUSCONSULTUM — dictum est, quod Senatus iussit atque constituit. Hoc quomodo fieri solitum sit in Rep. Rom. paucis exponam. Qui Senatum habitutus erat, immolabat hostiam prius atque auspicabatur, uti discimus ex Appiano de bello Civili l. 2. ubi de Caesaris,… …   Hofmann J. Lexicon universale

  • Traditional Ambrosian Rite — This article is about the form of the Ambrosian Rite used before the Vatican II; for an explanation of the history and of the current form of this Rite, see Ambrosian Rite. Traditional Ambrosian Rite is the form of the Ambrosian Rite used before… …   Wikipedia

  • Ambrosian Liturgy and Rite — • The liturgy and Rite of the Church of Milan, which derives its name from St. Ambrose, Bishop of Milan (374 397) Catholic Encyclopedia. Kevin Knight. 2006. Ambrosian Liturgy and Rite     Ambrosian Liturgy and Rite …   Catholic encyclopedia

  • intercessione — in·ter·ces·sió·ne s.f. 1. CO l intercedere e il suo risultato: ottenere una grazia per intercessione di qcn. Sinonimi: mediazione. 2. TS teol. nella dottrina cattolica: intervento di una creatura celeste, spec. la Madonna o i santi, o di una… …   Dizionario italiano

  • parola — /pa rɔla/ s.f. [lat. tardo parabŏla, lat. pop. paraula parabola, discorso, parola ]. 1. [complesso di suoni articolati (o anche singolo suono) di una lingua, con cui l uomo esprime una nozione generica, che si precisa e determina nel contesto d… …   Enciclopedia Italiana

  • execution — I. Faire Execution et s informer diligemment de la valeur de quelque heritage, Vires haereditatis excutere. II. Exploict et execution de sentence, Legis actio, B. Retarder l execution d un arrest, ou autre jugement, Iudicati faciendi tempus… …   Thresor de la langue françoyse

Поделиться ссылкой на выделенное

Прямая ссылка:
Нажмите правой клавишей мыши и выберите «Копировать ссылку»